Suntem in seara primei zile de Pasti.
Lucrurile s-au mai potolit,
emotiile si forfota specifica sunt acum mai stinse...
E timp de liniste in familie,
de caldura sufleteasca impartasita.....
De meditatie asupra vietii, asupra binelui , asupra timpului....
Asupra scopului ....
E timp dedicat unei idei inaltatoare.
Unui fapt unic si irepetabil.
Unui legament cu vesnicia....
Unui legament cu vesnicia....
Si cum traditia spune ca sangele lui Isus
a curs peste cosul cu oua adus de cele trei Marii ce l-au jelit...
vopsitul oualelor de Pasti
imi da impresia de rol determinant
intre toate pregatirile "gospodaresti" din Saptamana Mare.
Nu cozonacul, nu Pasca...ouale.
Fara ele, fara simbolul lor, parca scapam printre degete insusi "viata".
Caci despre asta , in fapt, si este vorba.
Viata invinge.
Si iata ce-mi spuneau parintii mei.. cam asa ceva:
"Pentru ca si-a primit calitatile prin contact cu sangele lui Iisus, consumul oului de Pasti este supus unor interdictii care opresc adancirea chinurilor Lui: primul ou nu se sareaza si nu se taie cu cutitul, cojile sunt adunate cu grija ca sa nu fie calcate etc."
Ma rog, o formula de respect.....
Iar din acelasi respect,
am pregatit inpreuna cu fiica-mea ouale de Pasti
asa cum le faceau si parintii mei,
de vreo 50 de ani incoace.
Cu coji de ceapa rosie si model din frunza verde de patrunjel....
La o "CaSa" handmade.... nici n-ar fi putut fi altfel....
Hristos a Inviat!
Adevarat a Inviat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu